Trăim niște vremuri în care toată lumea vorbește despre AI. Și mereu apare cineva care zice: „Gata. AI-ul ne înlocuiește pe toți.“
Sunt acei ”doomers” care prevestesc apocalipsa de când mă știu eu. (primul sfărșit de lume al meu a fost în anul 2000 apropo')
Da, intrăm într-o eră în care se schimbă multe. Unele meserii se transformă, altele apar din nimic. Cu siguranță vom avea ”creative disruption” în următorii ani. Dar hai să lămurim ceva.
AI-ul, în momentul ăsta, nu e smart.
Îți dau un exemplu.
Îi ceri un business plan pentru o afacere nouă. Ți-l face în câteva minute. Toate detaliile puse la punct, organizate, centralizate pe categorii. Arată impecabil.
Dar cine decide că ideea asta e bună și aia nu? Că asta n-are cum să funcționeze? Că produsul ăsta nu se potrivește pieței?
Tu.
Și cine iese apoi în lume și vinde produsul ăla? Sau cine învață agenții AI să-l vândă? Tot tu.
AI-ul nu poate face asta.
În engleză există o expresie: book smart. E elevul care citește cartea, o reține și ia 10 la examen.
Asta e AI-ul. Reține tot. Procesează cu forță brută o cantitate de informație pe care niciun om n-ar putea-o duce.
Doar că a reține nu înseamnă a fi smart.
Smart înseamnă să știi ce să faci cu informația. Să pui întrebările potrivite. Să-ți folosești experiența și instinctul ca să ajungi la cel mai bun rezultat pentru tine.
AI-ul are toate răspunsurile. Tu ar trebui să știi care dintre ele e cel bun.
Așa că nu te mai întreba dacă AI-ul te va înlocui. Întreabă-te cum îl pui să lucreze pentru tine.
Eu asta fac în fiecare zi. Îl las să care greul, ca să mă pot concentra pe deciziile care chiar contează.
Tu la ce folosești AI-ul acum? Răspunde-mi la mail. Citesc tot. Eu, nu AI-ul.
Gabi
P.S. Da, am folosit AI la mailul ăsta. A pus ideile în ordine. Ce a rămas și ce am scos am decis eu.
