Sunt melancolic. Săptămâna trecută am fost pe scenă la STUP, în fața unei săli pline. Cu o prezentare despre AI. Cu 3 sesiuni de workshop practice, în colaborare cu partenerii noștri de la Cyber_Folks.
Am început prezentarea cu o recunoaștere sinceră: „Nu îmi e confortabil să vorbesc în fața voastră. Prefer interacțiunea."
Am spus-o ca să fiu vulnerabil. Și ceva magic s-a întâmplat: sala s-a relaxat. Oamenii au început să pună întrebări. Să interacționeze.
Lecția? Vulnerabilitatea e o superputere.
AI-ul poate să-mi scrie discursuri perfecte. Dar nu poate:
- 🤖 Să fie vulnerabil în locul meu
- 🤖 Să creeze conexiunea umană autentică
- 🤖 Să transmită emoție genuină
- 🤖 Să inspire prin poveste personală
Asta e lecția pe care nu o pot învăța cu AI.
Tehnologia ne ajută. Dar umanitatea ne conectează. ❤️