Eu sunt o persoană de dreapta. Cred în muncă, în merit, în piață liberă.
Și totuși, cred că UBI vine. Inevitabil.
UBI înseamnă Universal Basic Income. Un venit de bază pe care statul ți-l dă lunar, indiferent dacă muncești sau nu. Suficient cât să trăiești decent. Nu lux. Dar nici sărăcie.
Sună a utopie, nu? Sau a lene instituționalizată.
Dar hai să ne uităm la cifre.
AI-ul va elimina joburi. Multe. Și când milioane de oameni nu vor mai avea ce munci, va trebui să facem ceva.
Productivitatea va crește. Bogăția va crește. Dar joburile? Vor scădea.
Deja vedem experimente. State care testează variante de UBI. Companii care automatizează departamente întregi. Nu e o întrebare de "dacă". E o întrebare de "când".
Dar uite ce mă frământă pe mine...
Acum 200 de ani, oamenii nu-și puteau imagina că vor avea servicii de sănătate gratis. Acum 100 de ani, nu-și puteau imagina că vor lucra 8 ore pe zi, cu weekenduri libere.
Și totuși, azi ni se par normale.
Poate că peste 50 de ani, ideea că "trebuie să muncești ca să supraviețuiești" va părea la fel de ciudată cum ni se pare nouă munca de 16 ore pe zi din 1900.
Dar vine și partea negativă.
Ce facem cu timpul liber?
Noi suntem construiți să rezolvăm probleme. Așa funcționăm. Creierul nostru are nevoie de provocări, de sens, de direcție. Ce se întâmplă când nu mai ai nevoie să muncești?
Poate că unii vor crea. Vor învăța. Vor construi.
Poate că alții se vor pierde. Fără scop. Fără structură.
Nu știu răspunsul. Nimeni nu-l știe.
Dar știu că trebuie să ne pregătim pentru o lume pe care încă nu ne-o putem imagina. Și că AI-ul ne duce acolo mai repede decât credem.