Joi am fost iar pe scenă la STUP. Am susținut un workshop despre Meta Ads și AI. Am promis participanților că revin cu rezultatele campaniei pe care am lansat-o live, de față cu toată sala.
Ne-am propus să filmăm de față cu participanții un video de tip interviu, pe care ulterior să-l folosim în campanie. Ne-am încurcat, ne-am ”fâstâcit”... Și datorită colegei mele Iustina, a ieșit un material bun. Aici poți vedea ce a editat Iustina în pauza de 25 minute.
Campania a pornit joi la amiază, cu buget de 150 lei pe zi. Și a generat în câteva zile 10 lead-uri, cu un buget de 600 lei. Dacă doar unul din ele se transformă în client, mi-am scos banii cu vârf și îndesat.
Dar nu despre asta vreau să scriu azi. Ci vreau să scriu despre sală. Despre oamenii din ea.
Am zis și în trecut că prefer interacțiunea în loc să vorbesc de unul singur 50 de minute. Și ceva s-a întâmplat. Întrebările au început să curgă din primele momente. Întrebări reale, din business-urile lor, din frustrările lor, din curiozitatea lor.
Și mi s-a confirmat ceea ce am văzut și prima dată când am fost aici: comunitatea face jumătate din treabă.
Eu am venit cu o prezentare. Ei au venit cu energie, cu multă curiozitate, cu dorință de a învăța. Și undeva la mijloc s-a întâmplat ceva ce nu poți planifica: conexiune.
Am mai scris despre asta după primul workshop de la STUP. Spuneam atunci că vulnerabilitatea e o superputere. Că AI-ul poate să-mi scrie discursuri perfecte, dar nu poate fi vulnerabil în locul meu.
Azi adaug ceva: nici eu nu pot face asta singur.
Am nevoie de oameni care vor să învețe. Care pun întrebări. Care mă provoacă să fiu mai clar, mai concret, mai util.
STUP îmi dă asta de fiecare dată.
Mulțumesc BT Stup pentru oportunitate și organizare. Mulțumesc Cyber_Folks pentru parteneriat. Dar mai ales mulțumesc celor care au fost în sală.