Momentul în care eu refuz un client. Și de ce fac asta.

Acum câțiva ani, acceptam aproape orice proiect. Și orice client. Din entuziasm, din curiozitate, sau pur și simplu pentru că… așa se face la început, nu?

Dar de fiecare dată când am spus „da” unui client nepotrivit, am spus, de fapt, „nu” echipei mele, clienților existenți și standardelor Baboon.

Pentru că un singur proiect greșit îți poate consuma energia a 3 proiecte potrivite.

În 10 ani, am învățat pe pielea mea (și pe resursele companiei) că maturitatea în business nu vine din contractele mari.
Ci din curajul de a refuza politicos, dar ferm. Sau, cum glumeam cu o colegă acum ceva timp – din a face un „preț de refuzat”. 😄

Refuzul nu e lipsă de curaj.
E dovadă că ai un sistem, un proces și o direcție clară.

Exemplu real (nu voi da nume)

Acum câteva luni, am avut o întâlnire cu o firmă mare din Cluj – peste 4 milioane € cifră de afaceri, 50+ angajați.
Sună bine, nu?

Avea nevoie de o aplicație complexă, de marketing și SEO.
Iar noi aveam nevoie ”ca de aer” de acest contract.

Dar la un moment dat, am realizat că nu sunt dispuși să documenteze nici măcar un minim de cerințe pentru aplicație. Și atunci mi-am dat seama că o colaborare productivă între noi era imposibilă.

Pentru că la final, când aplicația n-ar fi făcut exact ce își doreau ei, ghici cine ar fi fost vinovatul.

Uneori, cel mai valoros DA pentru businessul tău e un NU spus la timp.