Lecția pe care nu o pot învăța cu AI

Sunt melancolic.

Săptămâna trecută am fost pe scenă la STUP, în fața unei săli pline. Cu o prezentare despre AI. Cu 3 sesiuni de workshop practice, în colaborare cu partenerii noștri de la Cyber_Folks.

Am început prezentarea cu o recunoaștere sinceră: „Nu îmi e confortabil să vorbesc în fața voastră. Prefer interacțiunea.”

Am spus-o ca să setez un cadru de comunicare și ca să arăt că sunt ancorat în realitate și uman. Dar a devenit cel mai puternic moment al meu din toată prezentarea.

Ce am învățat eu din experiența de la Stup?

1. Comunitatea face 50% din treabă.

Eu credeam că trebuie să car toată prezentarea singur. Dar oamenii din sală au făcut jumătate din muncă: cu întrebări inteligente, cu o curiozitate reală, cu o energie care m-a împins înainte.

2. Vulnerabilitatea e putere.

Nu trebuie să fii speakerul perfect. Trebuie să fii autentic. Oamenii nu vin să vadă un show. Vin să învețe și să socializeze.

3. Feedback-ul sincer e cel mai bun cadou.

Roxana, una dintre participante, mi-a scris chiar în acea zi, seara:

„Cine pune întrebările conduce sala.”

Eu credeam că cer ajutor din sală pentru că nu mă descurc singur. Dar ea mi-a arătat că interacțiunea transformă informația în acțiune. Audiența în comunitate.

Lecția principală cu care plec eu acasă.

Direcția mea nu mai e dilemă. E certitudine.

După această prezentare, știu exact ce vreau să fac: să duc AI-ul în cât mai multe comunități de antreprenori. Nu ca teorie abstractă. Ci ca instrumente pe care le pot folosi începând de mâine.

Februarie – se anunță o nouă prezentare. Încă nu știu care va fi subiectul și structura, dar sigur va fi zero bullshit.